Ce craciun...

Cine este creştin…
Fie rău… fie bun
Cine este creştin
Are înc-un crăciun…

Ce crăciun…
O sărbătoare, acolo şi ea
Ca să nu zici c-a trecut anul degeaba
O sărbătoare fără sărbătorit
O sărbătoare, ce pare a fi doar un mit…

Ce crăciun…
O sărbătoare, acolo şi ea
În care avem tot mai mult ce mânca
Însă sufletul, rămâne flămând
Osteni, şi pribeag, şi gemând

Ce crăciun…
O sărbătoare
Cu brad, sau fără brad
Dar dacă în inima Cristos moare
Noi alergăm spre iad

Ce crăciun
O sărbătoare…
În care Cristos ar trebui să se nască
Dar nimeni nu-i dispus să-l primească
Şi astfel rămânem tot mai goi…
Osteniţi, şi cu inimile sloi.

Ce crăciun…
Uneori o păcătoasă sărbătoare
Fiindcă ne gândim numai la viaţa asta trecătoare
Şi uităm că dincolo de moarte şi mormânt
Rămâne după noi doar praf şi vânt…

Plini de boli şi suferinţi ne întoarcem în pământ
Trec crăciunele la rând şi-am uitat de Cel Prea Sfânt

E pământul tot mai greu…
Anii noştri-s tot mai grei
În acest crăciun străin
Când sunt doar un peregrin
Vreau să stau cu fraţii mei…
Vreau să stau cu Dumnezeu…