Ce bine-i Doamne lângă Tine

Ce bine-i Doamne când doar lângă Tine,
Călătorim spre-un nou Ierusalim,
Chiar dacă ne e drumul cu suspine,
Ești Cel care pe el mereu ne-alini.

Ce bine-i când din zorii dimineții,
Prezența Ta noi o simțim mereu,
E plină de puteri și de speranță,
Ce-n urma noastră duce tot ce-i greu.

Ce bine-i când sub nori o raz-apare,
Ce șterge lacrimi care nu se-opresc,
Aduce o nădejde celor care,
Din pasul lor spre cer nu se opresc.

Aduce și-o lumină ce ne-arată,
O urmă către cer ce ai lăsat,
Niciunul dintre noi să nu se piardă,
Căci pentru toți Tu viața Ta ți-ai dat.

Ce bine-i când pe apele din mare,
Ne porți numai pe brațul Tău mereu,
Să nu ne-nghită cel care răcnește,
Să nu ne ducă-n largul ei cel rău.

Să nu ne poarte valul către noaptea,
Ce n-are niciodată un sfârșit,
Să nu ne ducă-n locul gol și rece,
Ce este chiar și el un infinit.

Ce bine-i că în lupte niciodată,
Tu singur n-ai lăsat ca noi să fim,
Ești Cel care-ai luptat până la capăt,
Niciunul dintre noi să nu murim.

O clipă n-ai întors a Ta privire,
Atunci când pe calvar Tu ai urcat,
Ce bine că în inimă Isuse,
Pe crucea blestemată ne-ai purtat.

Ce bine-i că ne ești Tu călăuză,
Cu Tine nu putem a rătăci,
Sfârși-vom în acea eternitate,
În care împreună-n veci vom fi.

Căci numai lângă Tine de rămânem,
Vom fi spre veșnicie noi mereu,
Spre ea în mâna Ta ne este drumul,
Ce bine-i lângă Tine Dumnezeu.