Ce bine-a fost...

... Ce bine-a fost Credință c-ai îndrăznit atunci,
când bântuia furtuna cumplită-n jurul meu
de nu era curajul frumoasei tale munci,
o, unde-aș fi-azi eu oare, străin de Dumnezeu?

Ce bine-a fost Nădejde că tu ai îndrăznit,
când aripile frânte mi le târam mai greu,
de nu-mi știai aprinde curaju-ntinerit,
o, ce-aș fi azi eu oare, uitat de Dumnezeu?

Ce bine-a fost Iubire c-ai îndrăznit să vii
să mi te-așezi aproape - și să-mi rămâi mereu,
de-ai fi rămas departe de-a mele zări pustii,
o, unde-aș fi eu oare, căutând pe Dumnezeu?

O, mulțumesc Isuse, că nu m-ai părăsit
când gol mi-era lăuntrul și gol și jurul meu
ci din apusul negru, - un dulce răsărit
îmi crești acuma tânăr și drag spre Dumnezeu!