Ce aș fi fără de Tine

Ce aș fi fără de Tine, Dumnezeule divin,
De n-ar fi a Ta prezență, când doar valuri vin și vin,
Printr-o lume rătăcită, oare unde m-aș afla,
De n-ai fi a mea lumină, ce-i mereu în fața mea.

Ce aș fi în vale-adâncă, de nu m-ai purta mereu,
Pe-al Tău braț străpuns odată, vina când eram și eu,
O Isuse ce-aș fi oare dacă eu nu te-aș avea,
Pentru cine-n piept mi-ar bate zi de zi inima mea.

Ce-aș fi de aș fi o frunză, ce-i căzută la pământ,
Unde oare aș fi dusă, de bătăile de vânt,
De n-ai fi tu azi izvorul, în pustiul arzător,
Eu aș fi uscat pe drumul, celor care doar cobor.

De nu m-aș hrăni din Tine, eu din ce azi m-aș hrăni,
Doamne far-a Ta iubire, oare cum eu m-aș trezi,
Căci doar Tu răsari pe ceruri, soarele cel luminos,
Doar Tu-mi poți deschide ochii-n zorii zilei sfânt Hristos.

Ce aș fi fără de stele, care-mi fac din noapte zi,
Fără harul Tău Isuse, oare ce eu azi aș fi,
Ce-ar vedea a mea privire, de n-ai sta în fața mea,
Prin ce văi mi-ar trece pasul, de n-aș fi pe urma Ta.

De n-aș fi la adăpostul, aripilor ce-ai întins,
De cel rău aș fi în luptă, Dumnezeule învins,
Aș fi fără de putere, dacă nu ți-ai arăta,
A Ta milă pentru mine, zi de zi în viața mea.

Aș fi un pierdut în noapte, Ca un fulg eu m-aș topi,
Înghițit de uscăciune, dacă Tu Doamne n-ai fi,
Însă eu te am pe Tine, lângă mine ești mereu,
Și mai am... un nume mare, nume... fiu de Dumnezeu.