CE-AR FI ADAM FĂRĂ DE EVA

La-nceput, atunci când Eva a-ntins mâna şi a luat
Fructul interzis de Domnul, tu Adame, unde-ai stat?
N-ai primit-o-atunci în grijă, ca să-ţi fie de-ajutor,
Ca să nu mai simţi în pieptu-ţi, cum te mistuie un dor?
Domnul te-a făcut, Adame, doar pe tine, la-nceput,
Iar pe Eva dintr-o coastă, un vas slab El l-a făcut.
Tu ai fost creat puternic, să conduci, să schimbi destine,
Nu ştiai că soarta lumii, depindea atunci de tine?
Dar, când prin neascultare, Eva dezlegă păcatul,
Tu strigai cu măru-n mână:"Doamne, nu-s eu vinovatul!
Doamne, Eva e de vină, ea m-a-mpins, ea m-a-ndemnat,
Eu n-am vrut, dar ea cu sila, fructu-n gură mi-a băgat!"
Toţi arată către Eva, ea e sigur, vinovată,
Tu ai fost doar slab de înger şi-ai muşcat numai o dată.
Pe nedrept îţi porţi povara, azi, prin lumea de păcate,
De tot răul ce se-ntîmplă, Evele sunt vinovate!
De există vre-o problemă, toţi îţi spun: "Cherchez la famme!"
Parcă tot ce-i rău pe lume, e la Eva în program!
Tu ai vrut să scapi, spunându-ţi, că eşti chip de Dumnezeu.
"Doamne, de-i păcat în lume, vinovatul nu sunt eu! "
Însă Domnnul, cu durere, a ştiut de la-nceput
Că păcatul, tu şi Eva, pe din două l-aţi făcut,
Fiindc-aţi fost creaţi dintr-una, jumătăţi dintr-un întreg,
Nu doar două părţi, alături, care nu se înţeleg.
Şi m-am întrebat adesea:"Dacă Eva e pricina,
Cum de a fost ea aleasă, ca să poarte-n ea, Lumina?
A fost fără de prihană, mamă Fiului Cel Sfânt,
Celui ce venind din ceruri, se-ntrupase prin Cuvânt.
Magdalena-mpovărată, lacrimi I-a adus în dar,
Căci iubise mult pe lume, iar iubirea e un har.
Petru, până dimineaţa, de trei ori L-a lepădat,
Însă Marta şi Maria şi-alte Eve L-au urmat.
Şi-au fost primele să-L vadă, când minunea s-a-mplinit,
Şi să ducă-n lume vestea c-a-nviat Cel răstignit.
Doamne-ai pus în sânul Evei, câtă dragoste cuprinde,
Iar Adam, fără de Eva, nici nu cumpără, nici vinde!