Ce-ai strans...?

Ce-ai strâns...?

Ce-ai strâns în viaţa de pribeag?
In lumea de nevoi şi lăcomie
Spre ce–ţi ţinteşte inima cu drag?
Cui urezi un bun venit cu bucurie?

Ce-ai adunat din lucruri efemere?
Şi ce comori te ţin legat de lut?
Tu ştii ce face viaţa să prospere
Dar să ridici privirea-n sus nu ai putut.

De câte ori ţi-ai avântat fiinţa
Spre tot ce-i humă, tot ce-i trecător?
De ce-ai respins şi Harul şi credinţa
Ce fac un suflet curat şi iubitor?

Te-a biruit dorinţa de-a fi mare
Uitând că-ţi este Tată Dumnezeu
Că numai El te poate ridica din nepăsare
Scăpându-te de lăcomie şi păcatul greu.

Dar în potirul inimii ce-ai adunat?
Comori de bunătate sau răul cu venin?
Şi-al tău destin etern la cine-ai dat
De ţi s-a-ntunecat şi chipul tău senin?

De nu ţi-ai strâns comori în veşnicie
E că duhul lumii te-a înşelat
Stingându-ţi setea pentru slova vie
Pentru Cuvântul divin şi binecuvântat.

Nu e târziu să te opreşti din goana
După lucruri ce devin doar scrum
E timpul să aspiri la nimbul şi coroana
Ce-o dobândeşti suind pe-ngustul drum.