Ce-ai fi făcut în locul lui Adam?

Ce-ai fi făcut în locul lui Adam?

„De aceea este scris: «Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu». Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.” – 1 Corinteni 15:5
Omul creat contestă Creatorul, pe Dumnezeu, ce este Autorul
a tot ce mişcă sau n-are mişcare; a tot ce-i sub sau dincolo de soare.
Omul contestă că a fost creat din lut, deci din ţărână frământat.
A declarat că viaţa e banală, că a descins din lumea animală
şi, astfel, etalând desfrâu şi ură, arată azi ca o caricatură
faţă de ce-ar fi trebuit să fie, căci a uitat ce trebuia să ştie.
Rămâne deci o singură-ntrebare: de unde-această deteriorare?
Atunci, la început, chiar în Eden, a apărut şi drumul spre infern.
Adam gândea că-i fără importanţă şi L-a tratat pe Dumnezeu cu ignoranţă;
ştia ce-i bine, dar în capul său, tânjea să ştie şi ce este rău.
Ce-ai fi făcut în locul lui Adam? Te-ntreb acum, şi nu te-ntreb în van.
De câte ori, în zorii dimineţii, dăduse el ocol Pomului Vieţii,
O fi-ntrebat pe Dumnezeu ce rost avea? Dar nici nu i-a trecut prin cap din el să ia
şi să primească viaţa fără de sfârşit! Ah ce eroare! Ce mult a greşit!
Tu eşti acum mai rău decât Adam, deci ce îţi spun nu-i nicidecum în van!
Spun mulţi acum: ţărână blestemată! Dar stai puţin: tu ai gândit vreodată,
la fel ca şi Adam, că Dumnezeu nu ştia mai dinainte ce avea să fie?
El niciodată nu abandonează un plan prin care spune şi creează!

Căci Pomul Vieţii n-a fost doar un Pom; a fost trimis în lume ca un Om,
dar n-a 'ncetat să fie Dumnezeu, ci S-a jertfit în locul tău, şi-al meu…

Îl văd şi-acum în Ghetsimani cum plânge cu lacrimi mari, ca picături de sânge.
El a băut până la fund paharul: ca plată! Deci primeşte-I Harul!
Nu refuza! E dar nemeritat: e tot ce-ţi poate da: deci eşti iertat!

Să faci ce n-a făcut Adam: să iei din Pomul Vieţii, când întâlneşti pe Dumnezeu, în zorii dimineţii!
Îl ai acum din nou în dar; să-i savurezi nectarul, cântând şi binecuvântând şi preamărindu-I Harul!



Petru Ion
Covasna, 7.1. 2018