Ce ai făcut cu viața ta?

Îmi ia agenda într-o dimineață
Hristos și răsfoiește-n ea.
Mă uit buimac ca și prin ceață,
Ce vrea să facă El cu ea?

O ține-n mâini ca și un Rege!
Mai mult a Lui decât a mea
Și parcă un fior mă trece…
Mă-ntreb, … oare ce-am scris în ea?

Credeam că o să stăm de vorbă
Să îmi deschid inima mea
Dar nu știam dacă-n agendă
Era timp de-așa ceva …

Mi-ar fi plăcut să-I mulțumesc
Căci nu puteam să nu zăresc
Urmele din palma Sa,
Ce L-au ținut pe Crucea grea.

Mi-ar fi plăcut să-I aud glasul,
Stăteam uimit în fața Sa,
Era așa cum se spunea în Cartea Sa,
Atotputernic și Stăpân pe viața mea!

Tăcut, cu capul aplecat în foi …
Mă-ntreabă: Ce-ai făcut cu ea?
Crezând că-I vorba de agendă,
Încep să-I spun câte ceva …
Îmi spune: Nu. Cu haina și cu viața ta?

Stăteam confuz și în tăcere
Mă răscolea-ntrebarea Sa,
Stăteam tăcut și dintr-o dată
Văd o mână îndreptată
și-aud un glas ce răsuna:
- E ea! E fiica Ta!
Răscumpărată prin credința
În Jertfa Ta!

Să văd ce s-a făcut cu haina sa?
întreabă Domnul ce în mână
încă ținea agenda mea.
În fața lumii se citea povestea mea:

Mă întreb:
Să fie aceasta ce-și dorea
Stăpânul de la viața mea?
Să fie aceasta de valoare în Slava Sa?

Acum, povestea mea e cunoscută,
Să schimb nu pot nimic din ea,
Bob cu bob este cernută,
Filă cu filă aruncată
În cuptor, ca să se vadă:
Aur, pietre scumpe, argint, mărgăritare?
Sau o să am mâinile goale?

Și pe fundalul povestirii...
Întrebarea persista...
Ce ai făcut cu viața ta?

Stăteam așa și în tăcere...
Și meditam adânc la ea,
Acum urma să se arate
Ce am făcut în fapt cu ea...

Suflet ce trăiești sub soare
Te frământă vre-o întrebare?
Care-i visul ce te doare?
Ce planuri cu tine are?
Ce ar vrea să împlinească?
Pe pământ cu viața noastră?

Suflet ce trăiești sub soare?
Să fi tu la întâmplare?
Ia aminte și vegează
Planul Lui îl cercetează
Căci o patrie cerească
Stă deschisă să primească
Pe acei ce l-au urmat
Și viața-au închinat
Tatălui, Scump Împărat!