Către Domnul să strigăm

Către Domnul să strigăm cât se mai poate
Inimii să-i dăm prilej de bucurie
Pentru ce să rărtăcim mereu în noapte
Când se ştie azi atâta strălucire?

Nu El-Domnul a creat pământul, marea
Cerul înstelat de care ne uimim
Pe ai Săi copii, întreaga adunare
Nu supt Braţul Lui ocrotitor trăim?

Nu prin harul Său noi astăzi ştim iertare
Şi-n prezenţa Sa de Tată iubitor
Noi primim în suflet a Lui vindecare
Viaţa veşnică pe un tărâm nemuritor?

Să venim şi să-I aducem jertfa mulţumirii
Rodul buzelor să-I poarte laudă neîncetat
Pentru Fiul Său, ce darul nemurirei
Sus la Golgota pe cruce ni l-a dat

La picioare să-I purtăm a noastră neştiinţă
Şi-ntru totul să ne-ncredinţăm în Mâna Lui
Doar a Fiului asupra noastră biruinţă
Să triumfe peste gândul negru-al răului

Cei, ce-n timpuri ne ştiau asemeni lor
Să privească, şi să spună,, ce sa întâmplet
Nu sunt ei aceea, ce făceau cu dor
Pofta celui, ce trăeşte veşnic în păcat?,,

Şi prin ce minune au trecut ei oare
De se ştiu atât de veseli şi nerăbdători
Chiar de rănile-s adânci, ei spun că nu îi doare
,,Pentru că-n Isus suntem mai mult ca-nvingători,,

Fraţilor, să-i spunem azi întregii lumi
Cât de mare-i harul şi Puterea Lui divină
Ca să poată fiecare-aprinşi cărbunii
De pe-altarul Jertfei să îşi ia cu a lui mână

Să vorbim pe înţelesul tuturor
El-Isus e Cel, ce mijloceşte pentru toţi
Şi aşteaptă-n fiecare zi cu-atâta dor
Învierea celora, ce recunosc că-s morţi.

Amin!