Cât rodești din ce primești?( Pilda Semănătorului )

Cât rodești din ce primești? ( Mat 13, Mc4; Lc 8)

Într' o zi, Semănătorul
A ieșit la semănat
Și Cuvântul Lui, Sămânța
În pământ a aruncat.

Înainte'I stau noroade
Cu pământuri fel de fel,
Printr-o pildă îi învață
Cum sunt ei și cine'I El.

Prin Cuvânt, plin de iubire,
Domnul, bun Semănător
Din Sămânța Sa cea bună
Face parte tuturor.

Unii au venit s'asculte
Dar nu înțeleg nimic,
Iar Sămânța aruncată
Nu'i pătrunde nici un pic.

Lângă drum au ei pământul,
Iar Sămânța semănată
Nu are cum să'i pătrundă
Și' n picioare e călcată.

Păsări vin ca să răpească
Tot ce cade lângă drum,
Satan vine și îndată
Ia Cuvântul sfânt și bun.

Acești oameni doar ascultă,
Ei n'au timp de cugetat
Și Cuvântul nu'i pătrunde
Căci îndată e uitat.

Diavolul le ia Cuvântul
Nu cumva să creadă'n El
Să primească mântuirea,
Să rămână tot la fel.

Iar în alții ce ascultă
Sămânța a răsărit,
Dar când soarele răsare,
S'a uscat și s'a pălit.

Loc stâncos le e pământul
E puțin, o poleială,
Nu are' n el adâncime
Și nu are umezeală.

Ei primesc cu bucurie
Tot Cuvântul auzit,
Dar nu prinde rădăcină
Căci au sufletul' mpietrit.

Tot ce știu ține o vreme,
În ispite cad mereu,
În necaz sau în prigoane
Uită și de Dumnezeu.

Ei se leapădă îndată
Când necazuri îi lovesc,
Rădăcină n'au să'i țină
Și Cuvântul părăsesc.

Sunt și alții ce ascultă,
Cu pământul roditor,
Care lasă 'n ei să crească
Și ce nu'i folositor.

Grijile și orice poftă
Năvălesc în ei mereu,
Dar le lasă să înece
Cuvântul lui Dumnezeu.

Bogățiile'i înșeală,
Viața de plăceri e plină,
Căci își văd de drumul vieții,
Nu de creșterea' n Lumină.

Crește și Sămânța bună
Și spinii ce'o înconjor
Ce înneacă tot Cuvântul
Și îl fac neroditor.

Numai unii ce ascultă
Înțeleg Cuvântul spus,
Ei fac roadă în răbdare
Ce se 'nalță tot mai sus.

Într'o inimă curată
Țin Sămânța ce'au primit,
Ca să facă roadă multă,
Să rodească însutit.

Cât au înțeles rodește,
Un grăunte 30,
Altă parte din Sămânță
Poate face 60.

Când pământul bun, când omul
E pătruns de ce'a primit,
Un grăunte din Sămânță
Rod va face, însutit.

Lângă drum dacă îți place
Tot Cuvântul e călcat.
Dacă inima'i o stâncă,
Lepezi tot ce'ți este dat.
Spinii veacului îneacă
Sămânța ce a crescut.
Doar o inimă curată,
E pământul cel plăcut.

Domnul a ieșit din slavă,
Pentru tine a venit,
Să îți dea Cuvântul vieții.
Tu îl crezi? Ești mântuit?

Mult Cuvânt mereu aruncă,
Domnul Sfânt S'a dăruit,
Chipul Lui ca să rodească
În "pământul" mult iubit.

Fiecare are parte
De Cuvântul semănat
Cum ești tu? Cum ți'e pământul?
Cât rodești din ce ți'e dat?
Amin!