Cât încă avem părinţi pe pământ....

Mă-ndrept azi cu gândul spre-acei fericiţi
Ce încă mai au în viaţă părinţi,
Oare pot să-nţeleagă, ce şansă li-e dată
Când pot spune mamă, când pot spune tată?

Mai au încă harul de-aşi spune copii....
În viaţa aceasta mai sunt încă fii....
Se simt liniştiţi că-ntr-un colţ de pe lume
E mama ce-n rugă, pe nume le spune!

Uneori mai greşesc...că-s senili şi bătrâni...
Uneori sunt nervoşi...alteori sunt mai buni...
Dar se simt fericiţi când mai sunt vizitaţi
De un fiu sau o fiică, de vecini sau de fraţi.

Să le-ntindem o mână cât încă-i avem,
În ochi să-i privim cât încă putem,
Să le dăm un sărut pe obrazul slăbit
Căci doar pentru noi au muncit şi-au iubit!

Cine n-are părinţi şi-ar dori să mai poată
Să-i vadă din nou aşteptându-i la poartă...
Să le-asculte suspinul şi glasul duios
Vorbind despre cer, despre Domnul Cristos!

Cât încă avem părinţi pe pământ
Să-i iubim, să-i cinstim, cum au fost şi cum sunt...
Să-L rugăm pe Isus să reverse-ndurare
Peste-ai noştri părinţi prăbuşiţi la altare! Amin!

Vulcan-16-01-2012
Mary