Cât eu mi-am dorit

Cât eu mi-aș dori Isuse, să mă-ntorc în acea zi,
Când te-am întâlnit pe Tine, când credeam că voi muri,
Dar mi-ai auzit din ceruri, glasul care te-a strigat,
Când cel rău el peste mine, tulburări a aruncat.

Mi-aș dori să-ți simt prezența, Doamne ca la început,
Mi-aș dori să am credința, care-atunci eu am avut,
Mi-aș dori să simt căldura, care astăzi n-o mai simt,
M-am îndepărtat de Tine, și Tu știi... că eu nu mint.

Mi-aș dori a mele zile, să fie ca-n prima zi,
Dar trecutul nu mă lasă, oriunde eu Doamne-aș fi,
Îmi aduce-aminte clipe, care-am vrut ca să nu le am,
Clipele durerii crunte, în care mereu eram.

Aș vrea ca să uit cum viața, mi-a adus multe suspine,
Aș vrea să închid azi ochii, ca Isuse eu de mâine,
Să am începutul care, să nu aibă un trecut,
Căci trecutul... asta face, eu să am sufletul mut.

De aș ști că drumul crucii, mă va face să uit toate,
Aș păși mai cu credință, dar ființa mea nu poate,
Ea se zbate azi întruna, amintirile când vin,
Ele sunt acele care, o scufundă în suspin.

Mi-aș dori să am o viață, plină Doamne de credință,
Să găsesc și fericirea, chear de viața-i suferință,
Uneori chear de curg lacrimi, eu aș vrea ele să fie,
Lacrimi pline de speranță, pline de o bucurie.

Multe mi-aș dori Isuse... să schimb multe eu aș vrea,
Dar mai mult, vreau ca trecutul să nu stea în fața mea,
Căci el este zidul care, de Tine azi mă desparte,
Este cel ce-mi schimbă calea, cu un drum care-i spre moarte.

Vreau nădejdea să apară, viața mea să o cuprindă,
Vreau Cuvântul să îmi fie, hrană când eu sunt flămândă,
Nu mai vreau o clătinare, viața mea să mi-o conducă,
Harul sfânt eu vreau ca gândul, lângă Tine să îl ducă.