Cât de mare-i Dumnezeu

Doamne, esti nemarginit de mare
Imbracat cu stralucire,
Te invelesti cu lumina,
Si esti plin de maretie.

Varful locuintei tale
Cu apele-ti intocmesti
Din vanturi tu, iti faci soli
Si din flacari slujitori.

Tu ai asezat pamantul
Si nu se va clatina.
Tu cunosti intrg adancul
Toate fug, la vocea ta.

Faci sa tasneaca izvoare
Si ele curg printre munti
Tu le adapi si pe fiare
Caci pe toate le asculti.

Din locasul tau inalt
Tu, uzi muntii cei semeti
Pasarile cerului,
Pe marginea lor locuiesc.

Pamantul se satura
De rodul lucrarii tale
Tu cu intelepciunea ta
Ai facut vietuitoare.

Iata marea cea intinsa
Ce-n ea multe vietuies
Iar corabiile toate
Pe deasupra ei plutesc.

Toate acestea te asteapta
Ca tu sa le darui hrana
Pentru fiecare, intr-una
Esti adevarata mama.

In veci slava ta sa tina
Si de toate sa te bucuri
Cuvintele tale sfinte,
Sa patrunda si-n adancuri.

Doamne, cuvintele noastre
Tie sa-ti fie placute.
Sa ne bucuram de tine,
In toate zilele, parinte.