Casa Tatălui Meu

CASA TATĂLUI MEU
02.05.2010 (1 Împăraţi 6:1-13)

Cu gest timid m-atinge fin pe mână
Şi-o mângâiere e suflarea lui…

Mă-ntorc, uimit,
Şi-n vii sclipiri se-adună
Privirea-i de copil nedumerit:

„Pot să te-ntreb?” – mă iscodeşte tandru
Şi-l salt uşor în braţe să-l cuprind,
E ca un fulg, că-i încă copilandru
Şi-n ochii-i mari mă văd, uimit, privind…

„Ce te frământă, micul meu bărbat?”
Îl iscodesc în glumă, ca-ntr-o joacă –
Dar el, un suflet bun, imaculat,
Îmi prinde-n palme faţa şi mă iartă:
„Te-ntreb pe tine tată, că tu şti
Şi spune-mi sincer, fără de tăgadă,
Unde se culcă Domnul Dumnezeu,
Şi unde-i Casa Lui Adevărată?”

„Adresa-I vreau s-o ştiu
Căci vreau să-I scriu,
Să-i mulţumesc de toate
Şi de tine…
Să-i mulţumesc de mama
Şi să-i spun că frăţiorul meu ţine la mine!”

Privesc cu lacrimi chipul său bălai
Şi-l văd că-i cât o inimă ce bate,
Nu-ntrece cu-nălţimea sa un pai,
Dar mare e dorinţa ce-l răzbate…
„Andrei, iubitul meu copil,
Dar Dumnezeu este aici, chiar lângă mine,
Hai, strigă-l, şi-ţi răspunde negreşit,
Prin Duhul Sfânt va locui cu tine!”

Ce Casă are Dumnezeu?
Răspunsu-i simplu şi e scris în Carte:
El este-Atotputernic şi-i mereu
În tot, în toate şi în sfinte fapte.

El este sus, pe Muntele Sinai
Şi-i jos, în Cortul Întâlnirii,
Şi-n Templu, dacă nu ştiai,
A stat în vremea bună, a iubirii.
L-au supărat şi a plecat,
Dar ne iubeşte mult prea tare,
Aşa că El, pe Isus ni L-a dat:
Prilej şi Cale de-mpăcare.

Acum, când noi vorbim de EL,
Când Îl iubim şi-I ascultăm porunca,
La noi în casă-i Casa Lui,
Şi Rugăciunea-i numai una:

„Ne iartă Tată când te supărăm
Şi când uităm de-a Ta promisiune!
Cu lacrimi, astăzi, Te rugăm,
Umili, smeriţi, în plecăciune:
Vino acasă-n sufletul meu gol,
Umple-l cu dragoste şi pocăinţă,
Prin Harul Domnului Isus
Judecă Tu a noastră umilinţă!
Vino, azi, Tată şi-n iertarea Ta
Ne cântăreşte inima şi gândul
Şi du-ne în Împărăţia Ta
Acolo-i CASA mea, spune Cuvântul!”
AMIN.