Cartea ce ne dă speranţă

Trecu un timp, o vreme-ndelungată,
De când Isus a fost pe-acest pământ,
Iar în eterna carte descifrată
Noi l-am găsit pe Cel ce-I veşnic sfânt

În ea noi am găsit ce e iubirea
În ea găsit-am drumul înspre cer,
În ea descoperit-am fericirea
Uitând că omul este efemer!

Am înţeles că mai exist-o viaţă
Ce-i dincolo de lumea limitată!
Acolo poţi ajunge prin credinţă
Acolo-i Patria mult aşteptată!

De-aceea a venit Isus în lume
Să ne traseze drumul înspre cer,
Prin moartea Lui noi am primit un nume
Nu mai umblăm cu-aceea care pier

Pe-acest pământ de-atunci se nasc creştini
În urma morţii Celui de pe cruce,
Şi se aprind neâncetat lumini
Pe drumul care-nceruri ne va duce,

Trecut-au mulţi ce-au susţinut credinţa
Cu preţul vieţi lor pân la sfârşit,
În urma lor veni-ta biruinţa
Căci pe Hristos cu drag ei l-au slujit!

Alţii, au vrut s-ascundă adevărul
Să strice planul Celui veşnic sfânt,
Dar în zadar căci e pornit de Domnul
El niciodată, nu va fi înfrânt!

Aşa cum Daniel a spus odată
Când era dus ca rob în Babilon,
Piatra cea mare nu va fi sfărmată
Căci Dumnezeu veghiază stând pe tron!

Rostogolinduse prin vremi şi timpuri
Ea creşte ca stejarul cel bătrân !
Tot Globul e cuprins parcă de ramuri
Căci Dumnezeu veghiază ca stăpân.

Întocmai s-a-mplinit cum scrie cartea
Căci nici o iotă din ea nu dispare,
În ea găsit-am şi noi libertatea
În ea găsit-am drumul înspre soare!

În ea găsit-am calea şi viaţa
În ea găsit-am adevărul sfânt!
Tot ea a pus odată-n noi speranţa
Căci vom lăsa curând acest pământ!

Şi vom zbura spre patria dorită
Având la bază dragostea, credinţa,
Nădăjduind în lumea mult visată
Nicicând nu va muri în noi speranţa.

05.01.2010gl