Cântecul inimii

Inima are frumusețe în glas,
Cântând ca o privighetoare,
Când suspinul de dor adânc a tras,
Îl trimite vibrând înspre Soare.

Inima cântă în triluri, duios,
Nu-i trebuie stații de amplificare,
Duioșia o are în Isus Cristos,
Nu prin efect de ecou, din butoane.

Isus este cheia, iar notele, doruri
Tot mai înalte, mai cutezătoare,
Diezi și bemoli, le fâlfâie-n zboruri
De Dragoste fără hotare.

În tonuri de bas, cântarea smerită,
Cutremur în frică de Dumnezeu,
Așterne piano peste ispită,
În forte, Iubirea o cântă mereu.

Adesea ridică pe ton de soprană,
Imnuri de slavă, înalt, către Cer,
Stăpânul coboară pe unda sonoră
Și-i lasă, în dar, prețios giuvaer.

Isus cântarea inimii-o ascultă,
Se alătură armonios, sublim,
Cu El duetul e cântarea Sfântă,
Cu care fericiți spre Cer pornim.

Veniți inimi curate, o nouă cântare
În cor, îmbrăcate în straie de Mireasă,
Să o cântăm Mirelui drag, când apare,
Să ne treacă pragul, pe brațe, Acasă.

Amin!