Cântecul dezamăgirii

CÂNTECUL DEZAMĂGIRII

Ps. 53

Omul fără Dumnezeu e-o furtună și-un vulcan
în care sălășluiește duhul rău de la Satan.
Avalanşa urii sale se-agață de-un gând ateu
și-și imaginează-ndată că nu este Dumnezeu.

Dar din cer Domnul Se uită peste fiii lui Adam
ca să vadă de-i vreunul înțelept din orice neam,
dornic totuși să-L cunoască purtând a iubirii stea
şi-n priceperea pioasă el să-L poată căuta.

Însă, ce dezamăgire! Toţi de mult s-au rătăcit.
Şi aleargă spre pierzare într-un ritm neîntâlnit.
Le-a pierit înţelepciunea, sunt orbiți de tot acum.
Merg pe calea rătăcirii făr a se opri din drum.

Vai, priviţi cum se ridică toţi ca nişte lupi flămânzi
Oile să le mănânce cu toți mieii cei plăpânzi.
Vine, vine însă ziua când vor tremura vârtos
fără nicio motivare la vederea lui Hristos.

Se vor face de ruşine toți vrăjmaşii iscusiți
în a face rău, nu bine, pentru-ai Tăi copii iubiți.
Se vor bucura în ceruri cei ce-au pus mâna pe plug
răspândind prin har lumină și prin trai rod din belșug.

Cât ar fi lumea de oarbă, plină de împotriviri,
îngropată în tradiții și în multe rătăciri,
noi prin Duhul Sfânt Isuse Te chemăm în vremi de-apoi
și strigăm în rugăciune: , , Astăzi, Doamne, fii cu noi!”