CÂNTAREA ZILEI DE ODIHNĂ

CÂNTAREA ZILEI DE ODIHNÃ
Ps.92

Frumos să-L lăudăm pe Domnul
şi să mărim Numele Său
îndepărtând din inimi somnul
dar şi din minte gândul rău.

Frumos apare dimineaţa
ca un îndemn venit de sus
ca să ne dăm cu toţii viaţa
după modelul lui Isus.

Poemul bunătăţii Sale
vestind credincioşia Lui
ne cheamă de pe-a lumii cale
să fim lumină orişicui.

Suntem un instrument cu coarde,
o alăută pe ocean.
Şi-n inimile noastre arde
un foc ceresc, rusalian.

Ne-nveseleşti cu-a Ta lucrare
când mâinile spre noi le-ntinzi
ca blândele raze de soare
cu dragoste să ne cuprinzi.

Adânci sunt ale Tale gânduri
ce ici apar şi ici se-ascund.
Cugetători vin rânduri-rânduri
să le cunoască mai profund.

Nebunii, mândrii, nu ţin seamă
de planul Tău, de voia Ta.
Ci-n răutatea lor infamă
nu contenesc a-Ţi rezista.

Cei răi pot chiar să înverzească
crescând ca iarba din câmpii.
Dar ei n-au pacea Ta cerească
şi, vai!, nu sunt ai Tăi copii.

Ei vrednici sunt de nimicire
cât timp resping mereu-mereu
prin neagra lumii amăgire
iubirea Ta de Dumnezeu.

Tu însă, bunule Părinte,
eşti înălţat în veci de veci.
Noi Te rugăm cu dor fierbinte
din viaţa noastră să nu pleci.

Căci fără dulcea Ta-ndurare
şi azi vrăjmaşii crucii pier.
Doar cel ce umblă-n ascultare
va fi cu Tine sus în cer.

Vrem ungerea în rugăciune
stropiri cu proaspăt untdelemn
ca să rodim prin fapte bune
spre mulţi al dragostei îndemn.