CANTAREA SUFLETULUI

CÂNTAREA SUFLETULUI

Te cânt mereu, O, Tată Creator
Mă luminezi şi-mi dai tărie
Eşti sfântul meu Învăţător
Cunosc acum cereasca datorie.

Cu Tine-n lumea pribegiei
Păşesc spre ţel încrezător
Sunt plin de duhul bucuriei
Şi de-un neprihănit fior.

Te cânt în zilele senine
Dar şi când cerul e-nnorat
Îndemnul Tău e-o caldă pâine
Şi dă un rod înmiresmat.

M-ai scos din groapa nepăsării
Unde zăceam şi lâncezeam
Şi-n ceasul drag al cercetării
Mi-ai spus să vin în sfântul neam.

Şi răspunzând chemării Tale
Am căpătat un nou destin
Să ’nalţ spre ceruri osanale
La tot ce spui să zic "AMIN"

Mi-ai dat speranţă ce nu moare
M-ai îmbrăcat în haine noi
Să Te slujesc e o onoare
Rămân cu Tine şi-n nevoi.

Când dau năvală valuri grele
Să mă doboare, să fiu mort
Privesc încrezător spre stele,
Spre veşnicul, cerescul Cort...

Şi iar primesc încredinţare
Şi iarăşi cânt cu glas pios
M-ai învăţat ce-i renunţare
Şi ce-i viaţa cu Hristos.

Te cânt mereu, Îţi dau cinstire
Te proslăvesc şi Te ador
Cântarea mea va da de ştire
Că eşti un bun şi blând Păstor.

9 noiembrie, 2006