Cântarea lui Iov

CÂNTAREA LUI IOV

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Trăia odată-n Răsărit,
În ţara Uţ, anume,
Un credincios neprihănit,
Iov era al său nume.

El era binecuvântat
Cu roade-n căsnicie,
Era un om foarte bogat,
Cu turme pe câmpie.

Şapte fii şi trei fecioare
Împrejurul lui stăteau,
Ei trăiau în sărbătoare
Şi-n ospeţe petreceau.

Iov de fiecare dată
Pentru ei a mijlocit,
Pe altarul cel de piatră,
El cu jertfe a venit.

Căci dorea ca ei să fie
Slujitorii Celui Sfânt,
O aleasă mărturie
Pentru oameni pe pământ.

Iov era bogat, dar pe cel lipsit,
El l-a ajutat şi l-a sprijinit.
Pentru şchiop era picior,
Pentru orb, călăuzitor,

Pentru văduvă, sprijin,
Pentru cel orfan, cămin,
Pentru toţi în orice fel,
Era credincios model,

Domnul Dumnezeu prin el
S-a mărturisit.

Când el trecea pe uliţa cetăţii
Se ridicau bătrânii în picioare,
Şi când vorbea în mijlocul pieţii
Se aduna mulţime foarte mare.

Cu harfa şi cavalul el cânta,
Şi despre Domnul Dumnezeu vorbea,
Cu-nflăcărare şi cu mare zel,
Cum nu vorbise nimenea ca el.

Cerul şi pământul, apele şi vântul,
Zarea depărtării şi adâncul mării,
Toate laolaltă, slava cea înaltă,
Dovedesc că Domnul slavei le-a creat.

Din adâncuri, din genuni,
Din mulţimea de minuni,
Străluceşte slava Lui,
Înţelepciunea Domnului.

Şi oceanul colosal,
Şi raiul continental,
Toate cântă neîncetat,
Celui care le-a creat.

Strălucirea zării
Şi adâncul mării,
Mii de păsărele, mii de peştişori,
Fluturaşii zboară, albinuţa cară,
Mierea cea plăcută, mierea cea din flori.

Domnul pregăteşte prada
Pentru corbul cel flămând,
Şi-l adapă din cascada
Care curge murmurând.

Uite şi leviatanul
Cum înoată de grăbit,
Casa lui este oceanul,
El în apă-i fericit.

Uite în nisip struţoaica
Cuibul şi l-a aşezat,
Iar după frunziş leoaica,
Puii şi i-a alăptat.

El vorbea de ziua judecăţii,
De cântarul veşnic al dreptăţii,
Celor de pe vremea lui le-a spus,
Că există o dreptate sus.

Domnul Dumnezeul mare
Pe cel rău îl va lega,
Şi-l va pune-n închisoare,
Şi-l va desrădăcina.

Într-o zi Dumnezeu i-a vorbit celui rău
"L-ai văzut tu, pe Iov, robul Meu?
El cu adevărat, Domnului s-a predat,
Şi de rău el s-a îndepărtat."

"Da, dar dacă-l vei smeri
În a sale bogăţii,
Te va blestema, îţi spun,
Cât îl vezi pe Iov de bun."

Domnu-atunci l-a lăsat
Ca să fie-ncercat
Robul Său credincios şi iubit,
Turmele lui păşteau, fiii lui petreceau,
Şi deodată cu toţi au pierit.

Robii care au scăpat
Rând pe rând l-au înştiinţat,
Despre turme şi copii,
Că sunt moarte în câmpii.

Atunci el s-a-ntristat, haina şi-a sfâşiat,
Însă totuşi nu a blestemat.
"Dumnezeu mi le-a dat, Dumnezeu le-a luat,
Numele Lui fie lăudat.!"

"Gol sunt Doamne, gol voi fi,
Făr' de-averi, făr' de copii,
Dacă Tu aşa-i voit,
Fii în veci de veci slăvit!"

"ALELUIA, ALELUIA!
Cântă îngerii Lui Dumnezeu,
ALELUIA, ALELUIA!
Iov l-a învins pe duşmanul său. "

Dar balanţa iarăşi se înclină,
Zeci de mii de îngeri de lumină,
Se adună-n faţa Celui Sfânt,
Dar vine şi cel rău de pe pământ.

Domnu-i pune iar o întrebare
"L-ai văzut pe Iov cât e de tare?
El e credincios lui Dumnezeu,
Şi se-abate de la orice rău."

"Da, dar dacă-l vei lovi cu o rană rea,
Te va blestema, să ştii, în durerea grea!"
Domnul i-a îngăduit "Poţi să-l chinuieşti,
Dar el e neprihănit şi n-o să-l biruieşti!"

Şi plecând înspre pământ duşmanul,
Iarăşi l-a lovit pe Iov sărmanul,
Cu dureri din cap până-n călcâi,
Înmulţindu-i suferinţa lui.

Însă Iov şi de această dată
A rămas cu inima curată,
El pe Domnul nu L-a blestemat,
El a biruit că a răbdat.

Îngerii din necuprins
Iarăşi au cântat
Iov pe şarpe l-a învins
Fiindcă a răbdat.

"ALELUIA, ALELUIA!
Cântă îngerii Lui Dumnezeu,
ALELUIA, ALELUIA!
Iov l-a învins pe duşmanul său."

Cea din urmă stea din bătălia sa,
Duhul cel viclean, şi-a mai făcut un plan,
"Omul cel dintâi, prin soţia lui,
Eu l-am biruit, când ei i-am şoptit."

Şarpele viclean şi otrăvit,
La soţia lui el i-a şoptit,
Să îi spună la al ei bărbat,
Ca să facă marele păcat.


"Du-te, spune-i tu soţului tău
Ca să blesteme pe Dumnezeu,
Dacă moare e mai fericit,
Decât să trăiască chinuit."

Omul binecuvântat
E nespus de încercat,
Rănile îl usturau
Şi durerile creşteau.

Lepădat ca un noroi
Pe-o grămadă de gunoi,
Zi şi noapte petrecea
Suferind durerea grea.

"Iov e mai bine de tine
Dacă mă asculţi pe mine,
Blestemă, şi vei muri!
Şi nu vei mai suferi!"

"Ai vorbit ca o nebună
E greşit cuvîntul tău!
De la Domnul, împreună
Să primim şi bun şi rău.

Dumnezeu ne dăruieşte
Şi-ncercări şi bucurii,
În cuptor se dovedeşte
Dacă noi îi sîntem fii."

Îngerii din necuprins
Iarăşi au cântat,
Iov pe şarpe l-a învins
Fiindcă a răbdat.


"ALELUIA, ALELUIA!
Cântă îngerii Lui Dumnezeu,
ALELUIA, ALELUIA!
Iov l-a învins pe duşmanul său."

Prietenii lui Iov la el au venit
Şi cuvinte alese i-au spus,
Însă ei foarte rău l-au lovit,
Neştiind care-i planul de sus.

"Eşti vinovat, eşti vinovat!
Şi de aceea să ştii, eşti lovit!"
Ei au strigat, l-au acuzat,
Însă el era neprihănit.

Şi bătălia cea grozavă s-a gătat,
Şi Domnul iar pe Iov l-a binecuvântat,
Cu bogăţii şi cu turme pe câmpii,
I-a dăruit şi sănătate şi copii.

Prin credinţă şi răbdare
Străluceşte Iov din Vechiul Testament,
Ca exemplu de urmare,
Pentru cei ce vor să lupte şi-n prezent.

AMIN