Cântarea cântărilor mele (cap 1)

Cântarea Cântărilor mele (după Cântarea cântărilor)

Întregul univers Dumnezeu l-a creat
Prin puterea Cuvântului Său minunat
Dar pe om din țărână mâna Lui l-a făcut
L-a adus la viață prin al Său sărut. (Gen 2:7)

Amăgit de păcat omul a pierdut
Părtășia și slava și a trebuit
Să aștepte cu dor spre salvarea sa
Un Mântuitor pentru a-l răscumpăra.

Smerit, peste veacuri ca un Miel a venit
Să plătească păcatul cu sânge sfințit,
Prin Cuvânt ca Păstor să-l călăuzească
Și ca Mire, în taină, să îl cucerească.

Celui ce-a crezut tot ce El a spus
I-a promis lângă El, un locaș de sus
Și în așteptare, să se pregătească
Să-i fie Mireasă, la nunta cerească.

Deși era neagră, în vie găsită
Prin farmecul Lui a fost cucerită
Cântarea cântărilor de-atunci o tot cântă
Împăratul Păstor și Mireasa Lui sfântă.

*Cap 1*

Ca păzitoare pe la vii (1:6)
Păstorul Rege m-a găsit
Cuvântul Lui m-a cucerit
Ființa- ntreagă mi-a trezit.

Sărutul Lui mi l-am dorit (1:2)
Să port Numele Lui slăvit (1:2)
Și în odăi m-a pregătit (1:4)
Cu dezmierdări fără sfârșit
Pe drept este iubit. (1:4)

Nu mi-am păzit via frumseții. (1:6)
Cum de mă vezi, o negricioasă,
Între femei cea mai frumoasă, (1:8)
Gata să trag la car voiasă? (1:9)

Și vezi frumoși obrajii mei (1:10)
Și ochii ca de porumbei (1:15)
Să-mi faci un lanț de aur vrei. (1:11)
Iubitul meu! Pe ce temei
Mireasa Ta mă vrei?

Hai trage-mă să alergăm! (1:4)
Cu tot ce sunt, eu Te iubesc! (1:7)
Să merg pe urma Ta doresc
Nicicând să nu mai rătăcesc.

Mănunchi de mir eu Te privesc (1:13)
La pieptul meu să Te-odihnesc
Miros de nard să răspândesc (1:12)
Ca Împărat să Te slujesc. (1:12)
Ce plăcut Te găsesc! (1:16)