Cântarea cântărilor cap. 5

Cântarea cântărilor cap.5

Î-L caut pe Preaiubitul meu, în noapte,
Şi oameni răi cu faţă nemiloasă,
Se uită cu dispreţ vorbind în şoapte,
Căci nu-nţeleg durerea ce m-apasă.

Voi fiice din ,,Cetatea minunată"
Dacă Iubitul meu vă iasă-n cale,
Să-i spuneţi căci mie inima-ntristată,
Şi sufletul zdrobit de plâns şi jale.

Adorm târziu dar inima-mi veghează,
Împovărată de acelaş dor fierbinte,
Şi-n visul meu cu drag mă cercetează,
Alesul inimii prin dulcele-I Cuvinte.

Nu pot să-L uit căci n-are asemănare,
În bunătate şi în frumuseţe,
Nu-i nimeni ca şi El la-nfăţişare,
Cu Faţă blândă, plină de tandreţe.

Pe Capul Lui frumos ca o cunună,
Cu aur preţios împodobită,
Pletele-I negre la un loc se-adună,
O frumuseţe nemaiîntâlnită.

Obrajii Lui frumoşi ca o grădină,
Cu minunate flori înmiresmate,
Şiruri de crini ce râd parcă-n lumină,
Sunt buzele-i cu smirnă încărcate.

Ca marmora sunt sfintele-I Picioare
Şi taina lor nu-i nimeni s-o dezlege,
Doi porumbei pe margini de izvoare,
Sunt Ochii Preaiubitului meu Rege.

Mâinile Lui sunt ca nişte inele,
De-un Meşter fără seamăn prelucrate,
Din aur de sclipirea unei stele,
Cu pietre preţioase ferecate.

Aşa este Iubitul meu, o Faţă,
Ce mintea mea nu poate s-o descrie,
Î-I dăruiesc acum întreaga viaţă,
Ca să trăiesc cu El o vşnicie.
Februarie 2008 Ilie Belciu