Când viața-n încercare

Când viața-n încercare, te va purta și-n greu,
Cu gându-ntruna zboară, spre El... spre Dumnezeu,
El poate încercarea-ntr-o clipă a opri,
A despărțit și ape, te poate izbăvi.

Când drumu-i fără floare, doar lacrimi care curg,
Sa nu uiți niciodată, din zori până-n amurg,
Te însoțește harul, ce șterge-obrazul tău,
Căci lacrimile tale, le strânge Dumnezeu.

Să nu oprești cântarea, când calea este grea,
Tu cântă cât mai tare, un cer te v-asculta,
În car de biruință te va urca Isus,
Să-ți ducă El povara, și greul ce-ai de dus.

La El e ajutorul, ce lumea nu ți-a dat,
La El este puterea, și harul Său bogat,
Nu obosi pe cale, de mână ești ținut,
De cel ce va aduce, la capăt început.

Rămâi mereu statornic, și fii de neclintit,
Răpirea să îți fie, un zbor spre infinit,
Credința s-o ai vie, cununa să primești,
Pe străzile de aur, cu Domnul să pășești.

La capăt de-alergare, să fii recunoscut,
De Împăratul slavei, să-ți dea un început,
Acolo unde viața, sfârșit nu va avea,
Aleargă astăzi, luptă, să ai parte de ea.
Amin