Când viața mi-e umbrită

Când viața mi-e umbrită,
De norii grei de ploaie,
Când vremea ce-i trăită,
E una mai greoaie,
La Tine totdeauna,
Nădejde eu găsesc,
Sub norii de mânie,
Vre-o dat nu obosesc.

Când inima îmi plânge,
Prin văi un cânt de jale,
Când vântul iarăși bate,
Ca eu să merg agale,
Isuse drag Isuse,
Spre Tine strig mereu,
Ca să oprești Tu jalea,
Și vântul Dumnezeu.

Când ochii mei pe cale,
Pământul doar privesc,
Când soarele se-ascunde,
Când pace nu găsesc,
Speranța mea Isuse,
Doar Tu vei rămânea,
S-aștept plin de iubire,
Azi revenirea Ta.

Suspinul când mă-mbracă,
Cu tulburarea sa,
Când umbrele străine,
Apar în fata mea,
Când șoaptele din noapte,
Vor teamă să am eu,
Nu am căci eu Isuse,
Ascult de glasul Tău.

Când noaptea își arată,
În beznă groaza ei,
Când pietrele se-aruncă,
Din gura celor răi,
Când răni în urmă lasă,
Atunci ființa mea,
Găsește alinare,
Doar jos... la crucea Ta.

Acolo mângâiere,
Mereu eu am găsit,
Acolo eu pe Tine,
Isus te-am întâlnit,
Acolo și lumina,
Ce vine doar de sus,
S-a coborât în vale,
Când te strigam Isus.
Să pot vedea limanul,
Pe care mă aștepți,
Acolo-i începutul,
Al încântatei vieți,
Ce va fi fără capăt,
Aștept s-ajung în ea,
Să gust din nemurire,
Să gust din slava Ta.

Isuse drag Isuse,
Cu Tine-oi birui,
În freamătul din noapte,
În tulburata zi,
Mă-ncred numai în Tine,
Nu-s singur pe pământ,
Prezența Ta măreață,
Cu mine-i orișicând.
Amin