Când vanturile te vor apleca

-- Când vânturile te vor apleca, să nu te lași smuls... căci tu ai fost sădit de o mână cerească... nu omenească, într-un pământ ales de El.
Când oboseala îți va seca puterile, când te va învârti... oprește-te și strigă către Cel ce l-a ales.
Când apăsarea îți va copleși pieptul... apăsându-l, să nu uiți de povara care a dus-o El pentru tine.
Dacă soarele va întârzia... adu-ți aminte de clipa când s-a întunecat cerul în mijloc de zi... va răsări la un timp hotărât de El.
-- Nu lăsa neputința să-ți vorbească în fiecare clipă, ascultă glasul tăcut din ea, fă liniște și o să-l auzi. Căci Dumnezeu vorbește în liniștea sufletului tău.
-- Ai pornit pe un drum... chear dacă a fost fără voința ta... să nu uiți că în toate pe pământ se fac doar după voia Lui. El știe orice rană o ai... El aude plânsul tău... El stă cu tine în suspine tale. Căci Dumnezeu nu este un trădător... când a spus, -voi fi cu tine... crede, când a spus, - Eu nu te voi părăsi... crede. Nu împiedica credința să crească în vremurile încercărilor. Nu trebuie să faci nimic altceva decât... să crezi. Chear de uneori atât de profundă e deznădejdea ta, nu lăsa ca sămânța credinței să fie luată de vânt.
-- Ooo... de-ai înțelege planul Lui ce îl are cu tine, ți-ar fi mai ușor.
De-ai vedea cum oștiri întregi de înger se luptă pentru salvarea ta... ai pricepe multe lucruri.
-- Dar tu... fii ca Cel ce odată doar a tăcut și a împlinit. Taci.