Când valurile lumii

Când valurile lumii, lovesc în barca ta,
Să nu te temi în valuri, Isus te va salva,
De glasul Lui ascultă, și marea furtunoasă,
Pe ea cu tine-i Domnul, de tine Lui îi pasă.

Când vântul se pornește, și ceru-ngreunează,
Iar inima-n durere, ascuns, adânc oftează,
Întotdeauna-i Domnul, în barca vieții tale,
Furtuna și nici vântul, nu-i mare-n a Sa cale.

Când noaptea pare lungă, și stelele dispar,
Iar gândurile-n suflet, aduc neliniști iar,
Să știi că-n întuneric, o mână te veghează,
Și Domnul peste valuri, pe mână Lui te-așează.

Când lacrimile curg, și dorul te apasă,
Când drumul greu al vieții, nu pare să te lase,
Ridică ochii iarăși, spre cerul plin de har,
Căci Dumnezeu veghează, vegherea nu-i zadar.

El spune mării: , , taci", și vântului: , , oprește",
El vede fiecare, suspin ce te lovește,
Și chiar când nu-l auzi, și cerul pare-nchis,
Atunci lucrează-n taină, Isus, cum a promis.

Când zorii se arată, și vântul potolește,
Atunci vei înțelege, cât Domnul te iubește,
El te păzește-n noapte, de vânt și de furtună,
Te-a ridicat la viață, din lumea cea nebună.

Așa că nu te teme, de val ce se ridică,
Nici de furtuna care, speranța ta o strică,
La cârma bărcii tale, e Domnul, El conduce,
În portul biruinței, El sigur te va duce.

Ael ce ceartă marea, și vântul îl oprește,
E Domnul, El veghează, El nu te părăsește,
În El rămâi statornic, chiar când e noaptea grea,
Căci Domnul este Stânca, și Mântuirea ta.
Amin