Când vălurile au căzut!

Cu paşi sfielnici, de departe,
Când zorii s-au ivit plutind
Şi visul nopţii se desparte,
Îngrijorat şi-n grabă foarte,
Porneam în noua zi păşind.

Cu pasul ferm m-am îndreptat
Spre marşul trudelor fireşti;
Şi printre sarcini îngropat,
O Domnul meu, n-am observat
Ce răsărit îmi dăruieşti!

Umblând zorit în treaba mea,
Să nu pierd timpul, foarte scurt,
Dădeam tot peste Cartea Ta,
Ce-ai dat-o spre-ndrumarea mea,
Dar n-am găsit nici un minut!

Mergând pe străzi, grăbit deplin,
Să trag din toate vreun folos,
Tu mi-ai zâmbit cu-n cer senin,
Dar capul meu, de grijuri plin,
Nu a privit decât în jos!

Cu trupul frânt de greutăţi
M-am aşezat să îl hrănesc.
Tu m-ai văzut, ca-n alte dăţi,
Şi mi-ai dat multe bunătăţi,
Dar nu ţi-am spus nici 'Mulţumesc'!

În mari primejdii m-am aflat
Şi nu am mai sperat la bine!
Eram învins şi supărat,
Dar Tu din nou m-ai ajutat
Şi nici nu m-am uitat la Tine!

Apoi mi-ai dat o întâlnire
Într-un locaş apropiat.
Unde, cu alţii în unire,
Puteam primi marea-Ţi iubire,
Dar eu am fost prea ocupat!

Din zori şi până pe-nserate
Mi-ai răsărit la orice pas
Şi mi-ai spus vorbe minunate
Prin câte mă-nconjoară toate,
Dar eu n-am auzit vreun glas!

Şi când ziua s-a încheiat,
Când somnul liniştea o cheamă,
'Nainte să mă fi culcat,
Stând pe genunchi Te-am întrebat:
'De ce nu m-ai băgat în seamă?!'

Şi-atunci privirea mi-ai deschis
Şi Te-am văzut înmărmurit...
De când lumina s-a întins
Şi până zorile s-au stins
Stând lângă mine neclintit!

Tu mi-ai vorbit, şi nu odată,
Păşind pe-al grijilor tumult.
Dar m-am lăsat acaparată
De-a lumii zarvă-ntortocheată
Şi n-aveam timp să Te ascult!

Însă Tu te-ai plecat spre mine
Şi vălurile au căzut!
Văzând puterile-Ţi divine
Ştiam vorbindu-se de Tine,
Azi însă ochii-mi Te-au văzut!

Şi vreau acum, din zori de zi
Până la cel din urmă ceas,
Să te ascult când vei vorbi
Şi-n taină să Te pot privi,
Cum îmi conduci oricare pas!

În zile bune, zile rele,
Când mi-e uşor sau când mi-e greu,
Mă porţi în braţe printre ele,
Tu, răsăritul vieţii mele,
Din veşnicii eşti Dumnezeu!

Acum trec diferit prin viaţă.
În van nu vreau să mai trudesc!
Ci-aştept eterna dimineaţă,
Să Te privesc faţă în faţă,
Şi simt c-abia acum trăiesc!