Când valuri vin întruna

Când valuri vin întruna, când noaptea este rece, când marea-i tulburată, pe ea când nu poți trece,
Înalță-ndată glasul, spre-Naltul ce te-așteaptă, să ceri tu ajutorul, din mâna Sa cea dreaptă.

Când nu mai ai speranță, când vântul bate tare, pustiul când se-arată, când apa din izvoare,
Ea nu-ți mai răcorește, al tău dor ce-i aprins, să-L chemi pe Cel ce-odată, El moartea a învins.

El poate să ridice, chiar orice apăsare, în orice clipă Domnul, e-o mare îndurare,
Doar sa ridici privirea, privește spre Isus, ascultă-ntotdeauna, ce are El de spus.

Și-atunci când ploaia rece, de nori e scuturată, și-atunci când viața este, adesea întristată,
Și-atunci când crezi că singur, în luptă ai rămas, tu să nu uiți cum Domnul, a spus... Eu nu te las.

Să-l lași mereu să fie, pe cale-a ta povață, să-L lași numai pe Domnul, să meargă doar în fața,
El poate la o parte să dea și munții grei, El poate să închidă, și gura celor răi.

Să nu te temi căci iată, e plin El de putere, din ea îți dă și ție, căci dragostea nu piere,
De Împăratul slavei, mereu ești tu iubit, și niciodată-n viață, nu ești tu părăsit.
Amin