CAND V-A CHEMAT MESIA...

CÂND V-A CHEMAT MESIA...

Când v-a chemat Mesia din noaptea fără stele
(Zicând: "Veniţi şi acceptaţi îndemnurile Mele")
Eraţi încorsetaţi în grijuri arzătoare
Şi nu ştiaţi nimic de jertfa salvatoare
Dorinţele fireşti vă conduceau în toate
Nu vă puteaţi gândi la ce-i dincol’ de moarte
Străini eraţi de lumea cu idealuri sfinte
Şi multe ganduri rele aveaţi atunci în minte
Gândeaţi că fericirea stă-n faimă şi succese
Lăcomia şi orgoliul vă erau delicatese
Gândeaţi că singura autoritate-n viaţă
E voinţa personală; ea vă dădea povaţă
Voiaţi himere, voiaţi imediate satisfacţii
Când auzeaţi de Cer aveaţi nevrednice reacţii
Vă pierdeaţi în argumente cu iz "ştiinţific"
Căci nu aveaţi o viziune a Tărâmului mirific
"Viaţă de huzur" era lozinca pusă pe perete
N-aveaţi ideal, n-aveaţi pentru viitor proiecte
Stăpânul de atunci vă apăsa din greu
Şi vă ducea spre hău, pe groaznicul traseu
Dar nu ştiaţi nimic; destinul vostru
S-ar fi sfârşit în bezna din necuprinsul monstru
Dar v-a ieşit ’nainte Cel pe care l-aţi respins
Şi care-n voi speranţa Veşniciei a aprins
El s-a apropiat duios, El n-a dat buzna-n voi,
Ci cu răbdare v-a spus de lumea de apoi
Era convingător iar voi L-aţi ascultat
Avea privire blândă şi glas articulat
V-a spus ce-nseamnă pocăinţă, Har, slujire
Şi care e, de fapt, adevărata fericire
Ce dulce cercetare avut-aţi voi atunci
Săreaţi de bucurie cum saltă nişte prunci!
Lăuntrul vostru plin de traiul fără sens
S-a transformat, a cunoscut un foc intens
Şi-aţi cunoscut fără umbră de tăgadă
Că Duhul a inundat a inimii ogradă
El naşte-n fiecare zi în voi răbdare,
Iubire altruistă, blândeţe şi-nfrânare,
Vă dă-ndrumare când din cale deviaţi
Aratandu-va ţinta spre care alergaţi.
Ce bine ştiţi acum cărarea spre Cetate
Ce mult v-aţi ataşat de Cel ce totul poate!
Trecutul e-ngropat; prezentul, viitorul
Sunt sigilate de mâna lui Isus Biruitorul
Când El v-a invitat din noaptea fără stele
(Zicând: "Veniţi şi acceptaţi îndemnurile Mele")
L-aţi ascultat şi-acum trăirea-i plină de Lumină
Iar calea-i luminată – spre tihna cea divină.

11 Decembrie, 2007

PS. Această poezie ar putea fi intitulată şi
"Atunci şi-acum" O, ce transformare poate infaptui Cuvantul in viata oricui...daca e lasat sa-si faca lucrarea.