Când trec prin valea morții

Când trec prin valea morții,
Lumina întâlnesc,
Pe brațul sfânt mă poartă,
Ca să nu obosesc.

Mai întâlnesc prin vale,
Iubirea ce stătea,
Pe cruce dându-mi viață,
Când viața își dădea.

Când trec prin suferință,
Când gust al ei pelin,
Eu întâlnesc un dulce,
Căci Domnul mi-e alin.

Cu drag mă înfășoară,
Un dulce să-ntâlnesc,
Să pot în suferință,
Mereu să mulțumesc.

Când pasul mi se trece,
Prin foc și încercări,
Prin valea ei în față-mi,
Se-arat-o îndurări.

Îmi netezește calea,
Să pot înainta,
Ca să nu-mi fie pasul,
Agale-n valea grea.

Când marea se-nfioară,
Cu val înalt și greu,
Pe mare-n față-mi vine,
Mereu doar Dumnezeu.

De mână El mă ține,
Să fiu condus la mal,
Fără de nici-o teamă,
De-adânc sau de-al ei val.

Când trec prin grea durere,
Credința o îmbrac,
Cânt o cântare nouă,
În ea nu pot să tac.

Pe aripa iubirii,
Coboară un fior,
Să-mi vindece durerea,
Să o transforme-n dor.

Dar când prin biruință,
Trecută-i viața mea,
Cu inima deschisă,
Să mulțumesc aș vrea.

Eu șiu... pe-oriunde-aș trece,
Vre-o dată singur nu-s,
Ascuns nu stă de mine,
Nici harul, nici Isus.
Amin