Când toamna...

Când toamna...

Când toamna pe coline lin coboară,
Iar cerul şi pământul stau de veghe,
Sub clar de lună în tainică pereche,
În mine câteodată cântă o …vioară.

Pe struna ei se-aude în notă solitară,
Cum bate-n geam cu frunze-ngălbenite,
Cu tonu-i arămiu să îmi aducă aminte,
Un cântec vechi ...pentru a câta oară?

Iarăşi …e toamnă , mereu după vară,
Dezgolind litanii scumpe la vedere,
Păstrate-n adâncuri ca boabe-n ogoare,
Ce-nalt mă crescură şi-n duh ocrotiră...

Pentru-a câta oară?...de gânduri mă scutur,
Pe umărul toamnei, ce-mi încântă ochii
Cu veşmântu-i galben, ca un fald de rochii
Şi-mi prefiră-n suflet cald ...mărgăritare.

Liber de povară, doritor de pace şi de cer
Dragostea-mi revarsă din preaplin în semeni,
Cresc iubirii muguri şi mă poartă asemeni
Celui însetat în vară, înspre tainicul izvor...

Când din nou în gânduri, toamna lin coboară
Ca-ntr-o catedrală răsunând ecou de orgă,
Pentrua a câta oară? ...cântec vechi de rugă,
Se înalţă pân` la ceruri din a inimii vioară!

01.10.2009