Când ți se pare grea cărarea

Când ți se pare grea cărarea
autor. Diana G. U

Când ți se pare grea cărarea, când suferința-ți este mult prea grea,
Când plânsul este-amar pe-adânc de vale, o clipă tu aici nu dispera.

Când grilile-ți aduc doar deznădejde, când valurile mării vin și vin,
Încrede-te în cel ce e puterea, în cel ce este veșnic El divin.

Când mare-ți este-aici singurătatea, privește spre cerescul loc mereu,
Și crede că în toate e cu tine, Acel ce te-a-ntocmit... e Dumnezeu.

El este începutul și sfârșitul, El este-atotputernic și frumos,
Cu El poți fi mereu... în orice luptă, la capăt luptătorul glorios.

Când ți se pare-anevoios pe cale, când cei din jur cu toți te părăsesc,
În umbra taine-i veșnice din slavă, spre tine doi ochi blânzi mereu privesc.

În vântul ce se-abate să te smulgă, din rodul suferinței lui Isus,
Rămâi plin de speranță și doar crede, de mână că te ține El de sus.

Când lacrimile-ți curg pe față, ce-s însoțite de suspin,
Sunt ele o podoaba care, o poartă-ntruna un creștin.

S-o porți mereu cu bucurie, cum și Isus de spini purta,
Coroana care îl străpunse, pe-un deal c-un nume... Golgota.

Când obosești în alergare, și ți se pare-atât de greu,
Puterea cea nemuritoare, este în tine ea mereu.

Ți-a dat din Duhul plin de viață, suflare... veșnic ca să fii,
Să poți lupta până la capăt, spre Țara cea din veșnicii.
Amin