Când ți-e grea înaintarea

Când ți-e grea înaintarea, când ți-e sufletu-ntristat,
Când îți este-amară viața, strigă doar... neâncetat,
Va deschide Domnul cerul, tu de El vei fi-auzit,
Căci aude glasul celui, care este obosit.

Când se-arată înserarea, să te tulbure ce vrea,
Tu să ceri de sus lumină, Domnul poate să ți-o dea,
Îți va lumina El urma, pe pământ ce a lăsat,
Când urca sub condamnare, suferind nevinovat.

Când ți-e greu sub nori de ploaie, strigă la Isus mereu,
Mâna Lui poate străpunge, chiar și norul cel mai greu,
Te va pune l-adăpostul, aripilor ca să fii,
Cel salvat de-orice mânie, lângă El ca să rămâi.

Iar atunci când doar amare, lacrimi pe obraz îți curg,
Când necazul n-are capăt, nici în zori nici în amurg,
Să fii plin doar de credință, ca să poți să-naintezi,
Ca să mergi doar înainte, vei putea doar dacă crezi.

Cere-ntruna ajutorul, Domnul nu-i nepăsător,
Urcă pe-ale Sale brațe, și vei fi mereu în zbor,
Pe ai Săi nu-i părăsește, niciodat nu-i va lăsa,
El e Luptătorul care, pentru tine va lupta.

Vei rămâne în picioare, căci mereu te va-ntări,
El e Stânca vieții tale, care te va sprijini,
Strigă-ntruna către Domnul, tu să strigi neâncetat,
Și din strâmtorarea vieții, vei fi tu de El salvat.
Amin