Când te afli-n largul măriii

Când te afli-n largul măriii, și sub adieri de vânt,
Nu uita că Domnul poate, poruncind printr-un cuvânt,
//Orice val pe marea vieții, ca îndat să-l potolească,
Dar și adierea rece, poate El să o oprească. //

Poate-adâncul să-l închidă, să nu fii tu înghițit,
La liman poate să-ți ducă, barca ta... spre infinit,
//Căci puterea pe-orice mare, este doar a lui Isus,
Nu privi pe ea spre valuri, să privești mereu în sus. //

Nu te clătina când bate, vre-o furtună iar pe ea,
Căci ai fost trecut creștine, de furtuni pe mâna Sa,
//Ea de Dumnezeu ascultă, și înat se va opri,
Când se va deschide cerul, și Isus va porunci. //

Dar când ești sub nori pe cale, să rămâi la adăpost,
Aripa își va întinde Cel care ți-a dat un rost,
//Nu privi în jur vre-o dată, omul nu te v-ajuta,
Ajutor poate din ceruri, numai Dumnezeu a-ți da. //