Când sunt eu căzut de durere pe cale

Când sunt eu căzut de durere pe cale,
Ascult de un glas ce coboară de sus,
Doar El poate mie să-mi dea alinare,
Când strig mă aude, și nu stă ascuns.

Când șoaptele multe în față se-arată,
Și teama târcoale îmi dă ea mereu,
Privirea-mi ridic spre iubitul meu Tată,
Doar El poate duce ce mie mi-e greu.

Când noaptea se lasă... coboară lumina,
Ce poate-orice noapte, oricând lumina,
Mi-arata cărarea cea-ngustă... nu lată,
Să nu rătăcesc când e noaptea prea grea.

Căci sunt așteptat unde viața-i divină,
Eu sunt așteptat într-un loc ce-i divin,
De el am eu azi a mea inimă plină,
De el am un dor și adesea suspin.

Când lupta e mare, spre cer strig să vină,
De sus ajutorul să nu cad în ea,
Îndată El vine îmi dă o tărie,
Să lupt chiar de luptă e una prea grea.

Căci sunt eu iubit, nu sunt singur vre-o dată,
Oriunde aș fi e cu mine mereu,
Orfan nu mai sunt, am în ceruri un Tată,
Nicicând El nu lasă să duc eu vre-un greu.
Amin