Când sunt căzut

Când sunt căzut Isuse,
În labirintul lumii,
Atras de pofta firi,
Și patima minciuni.

Când sunt orbit în luptă,
Și nu zăresc lumina,
Când totul mă frământă,
Și nu-mi găsesc odihna.

Când văd ce neputință,
Urcușul este greu,
Visez la biruință,
Și parcă cad mai greu.

Și îmi aduc aminte,
Am fost pe munte sus,
Acele stări înalte,
Când umblam cu Isus.

Nădejdea mea pierdută,
Credința este mică,
Și meditez în taină,
Nimeni nu mă ridică.

Privesc cu toți ca șoimi,
Din vârful de stejar,
Și au uitați cu toți,
Căci Tu îi ți în har.

Și sunt priviri stridente,
Cu ochi de judecată,
Și nimeni nu înțelege,
Ce luptă e purtată.

Acei ce cred că-s bine,
Și marea lor e lină,
Ei nu zăresc furtuna,
Curând ce o să vină.

Se duc orbiți de fală,
Pe drumul netezit,
Și au uitat Isuse,
Căci Tu i-ai izbăvit.

Așa sunt fariseii,
Cu biblia sub soară,
Și au uitat de frații,
Ce luptă au afară.

Așa e azi creștinul,
Ca și acel levit,
Când a văzut străinul,
Frumos l-a ocolit.

Dar eu acum Isuse,
În lupta asta grea,
Îmi pun din nou nădejdea,
În bunătatea ta.

Căci eu am cunoscut,
Puterea Ta cea mare,
Când Tu m-ai cercetat,
Și iar mi-ai dat iertare.

Te chem din nou Părinte,
Să-mi vi în ajutor.
Căci fără Tine viața,
E abur trecător.

Eu îmi doresc esența,
Și viața de creștin,
Așa cum scrie Biblia,
Nu omul cel hain.

Tu poți să faci lumină,
În noaptea cea mai grea,
Mă închin cu umilință,
Isus în fața Ta.
Amin.