Când sita-i scuturată-n zori

Când sita-i scuturată-n zori,
Rămân doar cei ce-s roditori,
E pleava dusă de un vânt,
În locul aspru din adânc,
Când bate tare vântul greu,
Alege bobul de ce-i rău,
Tot ce-i ușor e scuturat,
În chinul morții aruncat,
Sub piatra grea este păstrat,
Doar miezu-ntreg, copt și curat,
Nu poate fi luat de vânt,
Va sta-n grânarul Celui sfânt,
E toamnă-n lanul lui Hristos,
Rămân doar cei ce-s de folos,
Doar spicul care a rodit,
Va fi ales și răsplătit,
Credința e cernut-acum,
Ca să rămână azi pe drum,
Grăuntele crescut curat,
De roade multe aplecat,
Când focu-n lan este aprins,
De foc vre-un bob nu va fi-atins,
E rodul jertfei lui Isus,
Pe dealul Golgota adus,
Să fim și noi doar roditori,
Să treacă dincolo de nori,
Mireasma vieții ce-o trăim,
În sită noi să nu murim.
Amin