Când singur şi pribeag eram

Când singur şi pribeag eram

Când singur şi pribeag eram
Şi rătăceam străin prin lume,
Doamne datu-mi-ai un nume
'N harul ce nu-l cunoşteam,
Şi-n Jertfa ce n-o-nţelegeam
Şi Ţi-ai făcut măreţ renume.

Te-ai aplecat ’n-a Ta-ndurare
Spre soarta trist-a vieţii mele
Să-mi îndrept dorul spre stele,
În Dragostea nespus de mare
Prin planul scump de salvare
Cu sfânta-I dulce mângâiere.

Un alt orizont, mi-ai deschis
Prin Jertfa-Ţi dată din iubire
Sus pe crucea-n răstignire -
Cum în Cuvânt a fost prezis
Şi-n proroci, demult s-a scris
Vizând sfânta-Ţi neprihănire.

Mi-ai pus pe Stâncă piciorul
Ce n-a putut a fi sfărmată,
De-ntreaga forţă blestemată
A răului, ce-Ţi vrea poporul
Prin demoni grăbind omorul
Dumnezeirii... cea întrupată.

În Ghetsimani, în ruga mare
Purtată-ntre Viaţă şi Moarte
Cum s-a scris în sfânta Carte,
De viaţa-n veci, întru salvare
Prin Jertfa cea mântuitoare
Ca păcătos, şi eu s-am parte!

Flavius Laurian Duverna
01 noiembrie 2017