Când se îneacă visuri

Când se îneacă visuri în gropile trădării,
Când împrejur vezi lutul în loc de largul zării,
Când ai avut speranțe dar toate ți s-au stins,
Când lupta ai pierdut-o și-acum te simți învins,
Când tot ce vezi din groapă e-un colț de cer de plumb,
Când rugile la Domnul simți că nu mai ajung,
Când simți că tu ești una cu lutul cel vâscos,
Abandonat acolo, murdar și păcătos,
E gata să-și arate puterea Sa cea mare
Cel care te iubește și-i plin de îndurare!
Oprește-te din plânset căci pe-un petic de cer
Răsar deasupra-ți raze ca niște mângâieri!
Auzi ce-ți spune Domnul prin susurul Său blând?
Nu vezi tu porumbelul Duhului Său cel Sfânt?
Ascultă ce-ți vorbește Hristos, din slava Sa:
-Puțin, puțin mai este și te voi ridica!
De ce nu-Mi crezi cuvântul? De ce te îndoiești?
Nu te veghez Eu oare din slăvile cerești?
Ce ar fi fost de tine și de ființa ta
De n-aș fi fost cu tine, mereu de partea ta?
Chiar dacă-ntreg pământul s-ar pierde în abis
Cuvântul meu nu trece, rămâne ce-am promis!
Ți-am dăruit iertare și nu te-am osândit
Și iată că și-acuma în milă ți-am vorbit!
Aproape este ziua când Te voi izbăvi,
Tu-mi vei vedea puterea și Îmi vei mulțumi!
Din nou se-nchide bolta. . prinde să sufle iar
Crivățul fără milă, alți nori de plumb apar...
-Unde-s razele sfinte? . . Peticul meu de cer
Se înnegrește iarăși. . Doamne, e frig, e ger. .
De-atâta timp în groapă... cât va mai fi așa? ...
Oh, ziua izbăvirii când se va arăta? ... . .
Te trece din nou teama chiar dacă ți-a vorbit
Adineauri Eternul din plaiul strălucit.
Dar crivățul se-oprește! Se-aude-o sfântă șoaptă!
Îți spune: - nu te teme, veghează și așteaptă!