Când s-a născut demult Hristos.

Când s-a născut demult Hristos
Venit-au îngerii cântând,
Și-o stea măreață aduse vestea
Venirii Lui pe-acest pământ.

Când s-a născut demult Isus,
Pășind umil în lumea noastră
N-au fost nici reni, n-a fost nici Moș
Nici vreo lumină în fereastră.

Atât de simplu... și ce slavă
S-a coborât atunci la noi
Maria-și așeza copilul
În iesle printre miei și oi.

Un prunc culcat pe pat de paie
Un staul, e o casa bună.
Un Fiu de Împărat se naște
Nu în palat și făr' cunună.

Azi sărbătoarea-i doar o scuză
Să faci concurs, să cheltui bani,
S-alergi, s-aduni, să vinzi, să cumperi
Dar nu ai timp pentru sărmani.

Copii așteaptă azi cadouri
Le-ai spus că vine Moșul bun,
Isus așteaptă în prag să intre
Dar nu în haina lui Crăciun.

În casa ta frumos gătită
Cu brad, lumini și cozonaci,
Pentr-un Hristos sărac și singur
Mai ai cumva un loc să faci?

Poate un bătrân al nimănui
Poate un copil flămând și orfan.
Dar nu ai loc că-ți vin prieteni
Aceiași prieteni, an de an.

Ce trist să cheltui în neștire
Pe tot ce ochii îți încântă,
Și să nu vezi pe cel ce-n lipsuri
Ce greu și singur se frământă.

Lumini în casă, dar în suflet
Ți-a mai rămas un colț de Cer?
Mai poți simți cumva durerea
A celor ce-s flămânzi și pier?

Mai poți simți cu acel ce o haină
I-a mai rămas și-i iarna în prag.
Sau cu acel ce-n sărbătoare
Rămâne fără cel mai drag.

Altarele-s demult uitate
E singurul loc gol în casă
Îl vrei pe Moșul din poveste
Sau pe Isus Îl vrei la masă?

Pornește azi și tu colindul
De vrei să aduci vestea bună,
E ziua Lui și nu-și dorește
Să-i schimbi nașterea în minciună.

De ziua Lui nu vrea poveste
El vrea un loc umil, smerit.
Nu ar mai concura odată
Cu Moșul cel împodobit.

Afară ninge liniștit
În casă cântă iar colindul,
Despre un staul și un Miel
Și-adorm încet, mai mult iubindu-l. DB.