Când rănile-s apăsătoare

Când rănile-s apăsătoare,
Când sunt în vremi de strâmtorare,
Când inima îmi lăcrimează, simțind dureri în viața mea, te rog Isus în a Ta milă, să-mi dai Tu vindecarea Ta.

Cu gemetele din suspine,
Când ale mele zile-s pline,
Suflarea când îmi este rară, te rog să vii cu bucurii, atinge-mă cu acea pară, cu focul dragostei dintâi.

Când gust mereu amărăciune,
Pe urma mea când e o lume,
Să nu mă lași ca eu să plec, Isuse de la pieptul Tău, ființa mea ar fi o pradă, mult mai ușoar-a celui rău.

Când zilele îmi sunt în ceață,
Când întristări apar în viață,
Coboară căci prezența Ta, ea bucurie mi-a adus, în orice anotimp al vieții, mi-a ridicat privirea-n sus.

Când simt că viața mi se stinge,
Cu stropul cel divin de sânge,
Tu să mă speli căci mult aș vrea, în Tine viața s-o trăiesc, și-n orice anotimp să spun, că mult pe Tine te iubesc.

Oriunde astăzi m-aș afla,
Să fiu prin Tine doar aș vrea,
Ca drumul astăzi ce-l parcurg, Isuse uneori ce-i greu, pe el să fim noi doi aș vrea, să fii și Tu... să fiu și eu.

Căci singur n-aș mai vrea să fiu,
Ar fi o viață în pustiu,
Eu slava Ta vreau s-o urmez, să stea în fața mea mereu, cegn urmă lași... ce ai lăsat, aș vrea să las Doamne și eu.