Când puterea-mi se sfârșește

Când puterea-mi se sfârșește
autor. Diana G. U.

Când puterea-mi se sfârșește,
Stau la poala crucii Sale,
Doar acolo mi se spune,
Că nu-s singur eu în vale.

E cu mine Salvatorul,
Cel ce moarte-a biruit,
Și pe mine mă salvase,
Azi de El sunt mântuit.

Când furtuna se pornește,
Și se-ntunecă de tot,
El îmi este adăpostul,
Și prin El să merg mai pot.

Când durerea mă apasă,
Și suspinul este greu,
Mâna Lui mă sprijinește,
Mă ridică ea mereu.

Nu mă lasă în rușine,
Nu mă lasă la pământ,
Ci mă poartă cu iubire,
Prin al Său Cuvânt cel sfânt.

De-aș trece prin durere,
Prin necaz și prin cuptor,
El rămâne lângă mine,
Credinciosul meu Păstor.

Când privirea mi-e spre cruce,
Pot mereu să-naintezi,
Căci Isus merge-nainte,
Și mă cheamă să-L urmez.

Nu mi-e teamă de-ntuneric,
Nici de ziua cu suspin,
Fiindcă Domnul vieții mele,
Îmi aduce cer senin.

Când povara iar mă-apasă,
Și genunchii-mi sunt slăbiți,
El îmi spune cu blândețe:
„Nu te teme, ești iubit.”

Când se sting în jur speranțe,
Și mulți pleacă rând pe rând,
El rămâne lângă mine,
Al meu sprijin pe pământ.

De aceea-i cânt întruna,
Cât aici eu voi mai fi,
Căci prin harul Său cel mare,
M-a făcut să pot zâmbi.

Iar când drumul se va-ncheie,
Și în cer cu El voi fi,
Eu îl voi vedea în față,
Lupta bună boi sfârși.
Amin