Când privesc spre înaltul zării...

Când privesc spre înaltul zării...

Când privesc spre înaltul zării, dincolo de zări senine,
Prin credință Te zăresc, Te zăresc Doamne pe Tine,
Ești înconjurat de îngeri, porți pe umeri o Manta,
E atâta strălucire, fericire în Casa Ta

Cântă mii de îngeri îmnuri, cu veșmintele ca spuma,
Iar bătrânii se apleacă, aruncând spre Tron cununa,
O ce Glorie-i în ceruri, ce măreață armonie,
Toată slava și mărirea, Domnului i se cuvine

Herufimi și serafimi, cântă în corurile sfinte,
E atâta măreție, ce nimeni nu o cuprinde,
Nu e plâns, și nici suspine numai sunet de cântare,
Pentru Împăratul slavei, care n-are asemănare

Iar acolo sunt uitate, boli, durerile din lume,
Nimeni când ajunge acolo, nu ți le mai poate spune,
Căci Isus va șterge ochii, vom uita orice amar,
Vom purta haină de nuntă, transformați prin al Său Har

Este pace, bucurie și se pregăteste-o nuntă,
Unde va fi Mire Domnul, și va fi o gloată multă,
Îmbrăcați cu haine albe, curățite în sânge Sfânt,
Vom cânta cântarea sfântă, ce nu s-a cântat nicicând,

Și se va întinde o masă, unde va fi și Avram,
Iacov, David și cu sfinții ce-au pornit spre Canaan,
Mirele-Și va duce acasă, pe Iubita lui Mireasă,
În cetatea Lui din cer, ca să îi fie în veci aleasă

La această sărbătoare, ești chemat iubite frate,
Vino caută pe Domnul, El la ușă stă și bate,
Te așteaptă încă azi, nu ști mâine ce va fi,
Dacă viața ți se gată, unde tu vei locui?

În cetatea pregătită, să fi mângâiat cu Domnul?
Sau respingi chemarea sfântă, și spui: -Cum va fi norocul!
Azi alege și ferice, de alegi pe Dumnezeu,
Să fi azi copilul Său, El va fi și Tatăl tău.

Floarea F.