Când privesc la mine astăzi

Când privesc la mine astăzi, și la tot din jurul meu,
O lucrare văd... măreață, mâna Ta de Dumnezeu.

Văd un soare ce răsare, zi de zi în viața mea,
Văd în noapte... luna... stele, ce mă trec ușor de ea.

Văd puterea ce mă face, să înaintez mereu,
Văd lumina ce mi-arată, ce e bine... ce e rău.

Simt prezența minunată, ce-i un har divin... ceresc,
Cum pot oare pentru toate, Doamne eu să-ți mulțumesc.

Văd cum lupți și pentru mine, zi de zi o luptă grea,
Văd mereu doar biruință, căci puterea e a Ta.

Văd cum vindeci răni ce-ntruna, tulburare mi-aduceau,
O deplină mulțumire, cum pot oare să îți dau?

Bucuria mântuirii, mă-nsoțeste zi de zi,
Mi-ai dat viață... bucurie, cum pot oare-a-ți mulțumi.

Pentru vindecări divine, ce pot oare eu a-ți da,
Pentru jertfa ce-ai adus-o, când mureai din vina mea.

Pentru gândul Tău Isuse-n, care-ntruna m-ai purtat,
Când urcai un deal sub bice, ca să fii crucificat.

Pentru-a Ta oprire Doamne, ce-ai facut-o-n dreptul meu,
Cum pot oare mulțumire, să-ți aduc azi Ție eu.

M-ai dezlăntuit din lanțul, care strâns era legat,
Ca să simt cât eu de Tine, sunt iubit cu-adevărat.

Mi-ai dat aripi nevăzute, liber ca să zbor spre cer,
M-ai salvat din cursa morții, să nu fiu cu cei ce pier.

M-ai pecetluit cu Duhul, pentru veșnicia Ta,
Cum să-ți răsplătesc eu oare, ce pot Doamne Ție-a-ți da.

Căci sunt toate ale Tale, o țărână eu doar sunt,
Cerurile și pământul, ale Tale-s Domn preasfant.

Astăzi vreau a mea privire, s-o-ntâlnească pe a Ta,
Vreau să-ți mulțumesc Isuse, chiar de mică este ea.

Dintr-o inimă curată, o înalț spre Tine eu,
Ai ales sa fiu din Tine, ca să-ți mulțumesc mereu.

Ai ales sa fiu o floare, ce nu se va vesteji,
Nici sub arșița de soare, nici sub nori cand vor veni.

Ca să întâlnesc odihna, Doamne doar Tu ai ales,
Dintre cei ce nu au harul, harul Tău doar m-a cules.

Mi-este viața dăruită, și-al meu suflet dăruit,
Ție doar cu mulțumire, n-am ce-ți da Isus iubit.

Decât dragostea ce-mi umple, pieptul c-un fierbinte dor,
De-a te întâlni pe Tine, când vei reveni pe nor.

Mulțumesc că mi-ai dat Doamne, bucuriile cerești,
Mulțumesc de ocrotirea, ce mi-o dai când mă privești.

Mulțumesc că-n a mea casă, Tu ai hotărât sa vii,
Să ne scoți din lumea care, rătăcește în pustii.

Și ne-ai pus pe o cărare, ce mereu poate a fi,
Doar frumoasă... e cu Tine, ea ne poate ferici.

Ne conduce sus... acasă, împreună-n veci a fi,
Pentru biruința data, vrem mereu a mulțumi.
Amin