Când prin necaz ești încercat

Când prin necaz ești încercat,
Povara n-o poți duce,
Să poposești al vieții pas,
La Domnul, jos la cruce.

Privirea să n-o dezlipești,
De jertfa cea mai mare,
Prin ea-n necaz vei birui,
Căci plină-i de-ndurare.

Când marea valuri va-ntocmi,
În vale să te-oprească,
Spre malul glorios mereu,
Privirea-ți să privească.

Când n-ai să poți a mai vâsli,
Să crezi că Cel ce vine,
El marea poate potoli,
El luptă pentru tine.

Când prigonirea va veni,
Nădejdea ține-o vie,
Căci Domnul tău e Dumnezeu,
Și-aici și-n veșnicie.

Iubește cum El i-a iubit,
Pe cei cu bice-n mână,
Lumină fii cum El era,
Prin lumea cea păgână.

Săgețile când vor lovi,
Rămâi în închinare,
Căci scut iubirea îți va fi,
Ea margine nu are.

De rău departe să rămâi,
Fă binele în toate,
Dacă vei fi batjocorit,
Isus îți va fi-aproape.

Încrede-te în Dumnezeu,
Când cel rău dă târcoale,
Ca prada lui să nu devii,
În nici-o încercare.

Pe stâncă sus fii neclintit,
Când vântul iară bate,
De mână ești ținut mereu,
De Domnul... nu-i departe.

Când oamenii la pând-or sta,
Un rău ca să urzească,
Să nu te temi, în fața ta-i,
Puterea cea cerească.

El nimicește planul rău,
Îți dă și mântuire,
El v-a-mplini doar planul Său,
S-ajungi în nemurire.

Iubirea Lui a biruit,
Pe crucea-ndurerată,
Doar crede ca să poți vedea,
Cu Domnu-i bunătate.

Cu dreapta Sa te va păzi,
În orice asuprire,
Doar crede ca să poți simți,
Fiorul fericirii.
Amin