Când noaptea peste mine-a stat

Când noaptea peste mine-a stat
autor. Diana G. U.

Când noaptea peste mine-a stat,
Iar cerul parcă s-a închis,
Ce alții n-au putut vedea,
Trăiam al vieții mele vis.

Durerea când mă-npotmolea,
Ca să mă clatin în suspin,
Când alții n-au putut vedea,
Eu alergam spre loc divin.

Când groapa-n față îmi stătea,
Dorită a mă înghiți,
Mulțimea nu putea vedea,
Cum ceru-ntreg mă ocroti.

Când largul mării ridica,
Val după val în drumul meu,
Mulți n-au văzut... dar eu vedeam,
Cu mine era Dumnezeu.

Credința este-al meu alin,
În orice încercare grea,
Când alții orbi în ea privesc,
Eu văd ieșirea mea din ea.

Vre-o dată singur eu nu sunt,
Căci m-a născut din El Hristos,
Când alții pierd luptând în gol,
Eu sunt în toate glorios.

Cu pas spre ceruri mă trezesc,
Cu el adorm în pacea Sa,
Vre-o clipă eu odihnă n-am,
El răsplătește truda mea.

Mă ține treaz în har bogat,
Ca să am parte de un zbor,
În clipa când va reveni,
Al meu Iubit ceresc pe nor.

N-am teamă de al lumii greu,
Nici de furtunile ce vin,
Oricât de grea calea mi-ar fi,
Mi-e ancoră un cer senin.

Frumosul Rai mi-a dăruit,
Din Duhul Său în mine-a pus,
Când alții vor cădea... eu nu,
Căci stânca mea este Isus.
Amin