Cand m-ai chemat

Cand m-ai chemat, nu ti-am raspuns chemarii,
Am fost si surd si mut, la vocea Ta,
Ai coborat atunci pe scarile-ndurarii
Si m-ai chemat din nou in lucrarea Ta.

Nu Ti-am raspuns chemarii, crezand ca-i in zadar
Ecoul glasului ce ma chemase.
Si-am alergat departe, tot departe
Ca Iona altadata inspre Tars.

Si am ajuns cu sufletul zdrobit
In goana mea cea rece si amara,
Tu ma chemai...dar eu...am fugit
Departe de fata Ta, spre o alta tara.
*
Am simtit atunci ca totul e un abur,
Cand nimeni nu avea un rol in viata mea.
Cand moartea isi lasa umbrele de aur
Si deznadejdi nastea pe calea grea.

N-am inteles de ce-am ajuns sa gem
De ce atatea vanturi bat fara-ncetare
De ce atatea lacrimi stranse in ungher
De ce atatea-amaraciuni am strans in piept...?

...de ce? De ce? De ce?...
Si se nastea in mine-atatea intrebari.
Raspunsuri...nu primeam, si nicaieri
nu am gasit nimic,ci...numai asteptari.

Dar la un timp am auzit un glas,
O tainica chemare
Ce ma striga, de undeva departe.
Si mi-a vorbit cu-nduiosare.

Atuncea am simtit un sfant fior
O sfanta cercetare
Si mi s-a aprins de cer un dor
Si pacea, bucuria sa le sorb eram in stare.
*
In ochii Lui ca doua stele
Luceau margaritare
Iar gura lui era cu miere
Cand imi vorbea despre iertare.

In ochii Lui aveam valoare
Viata mea avea un pret.
Ar fi dat pentru min’ chear popoare
Ce mare har sa ai un Dumnezeu maret.
Amin