Când lumina ta e întuneric…

Când lumina ta e întuneric...

Stau copleşit de năstruşnicia ideilor,
Cu condeiul în mâna la masa gândului
Şi trasez linii...
Fiecare linie este un om şi gândul lui,
gând care se traduce în caracter.
Fiecare linie are un punct mare
prin care trece repede;
unele mai aproape de centrul lui,
altele abia dacă îl ating...
acest mare punct este BIBLIA!
Unele linii încep de la ea,
altele se intersectează pe parcurs cu ea,
dar foarte puţine se opresc acolo.
Continuă ideile, cresc părerile,
care se schimbă mereu, mereu
şi fiecare om îşi dă cu părerea
apoi începe să construiască peste ea
şi încet încet o ridică la ranguri mari
de la idee, la principiu,
apoi o duce spre universalitate
şi nu mai acceptă nimic altceva,
asemenea omului din peşteră,
care nu credea că există soare, lună...
Şi astfel, îl limitează pe Dumnezeu
la părerea lui,
părere care de multe ori
este departe de Biblie.
Apoi îşi face adepţii:
toţi care sunt nemulţumiţi,
toţi judecătorii nedrepţi,
toţi care stecoară cămila
şi-l omoară cu vorba pe cel nevinovat.
Ei cred că aşa este Dumnezeu...
Ipocriţilor, uitaţi-va în sus!
Uitaţi-vă la Dumnezeul cerului
pe care l-aţi uitat!
Şi întoarceţi-vă la El
şi la Scriptură!
Sola Scriptura!