Când Isus îmi ține pasul

Când Isus îmi ține pasul,
Pot furtunele-a veni,
Nu mă smulge-a lor mânie,
Oricât ea de mare-ar fi.

Poate norul ca să vină,
Ca să scuture suspin,
Domnu-mi netezește calea,
Pentru mine-i doar senin.

Poate a urla adâncul,
Teamă n-am, căci Dumnezeu,
O alungă într-o clipă,
El aude glasul meu.

Cu privirea înainte,
Lupt în lupta cea mai grea,
Nu sunt singur niciodată,
Domnul e de partea mea.

Când Isus îmi ține glasul,
Cânt și-n plânsul dureros,
Dragostea mi-e scut în toate,
Căci iubit îmi e Hristos.

Cântul meu nu se oprește,
Eu sub soare nu sunt mut,
Voi cânta mereu cântare,
Ea mi-a devenit un scut.

Voi cânta în vremi de ploaie,
Voi cânta în vremi cu nori,
Până va răsare vremea,
Veșnică, de după nori.

Căci în mine bucuria,
Mântuirii ce-am primit,
Înflorește ca o floare,
Pentru cerul pregătit.

Când Isus îmi ține viața,
N-am să pot a rătăci,
Căci Dumnezeiasca slavă,
Drum spre cer îmi va croi.

Îmi va pune-ntruna-n față,
Urma albă ce-a lăsat,
Ca s-ajung și eu la capăt,
Să fiu de Isus' nălțat.

Pe oriunde-aș trece-n viață,
Orice-n față ar veni,
De voi ridica privirea,
Alergarea voi sfârși.

Când de mână sunt pe cale,
De Isus mereu purtat,
Visul meu de-a stă la masă,
Sus... va fi adevărat.
Amin