Când în necaz ești doborât

Când în necaz ești doborât,
Și-aștepți o mângâiere,
Dar n-are cine să ți-o dea,
Nadejde-atunci îți piere,
Dar nu uita că ai în cer,
Un Prieten Sfant, un Tată,
El singur nu te va lăsa,
În lume niciodata.

Te va-nsoți sub norii grei,
Și-n negura de ceață,
Din strâmtorarea cea mai grea,
Când lacrima pe față,
Va curge-n straja cea de zori,
Va fi doar El cu tine,
Și nu uita... cu Dumnezeu,
Mereu poți fi... doar bine.

Când în cuptor ești obosit,
Și-aștepți o izbăvire,
Dar n-are cine să ți-o dea,
Și nu mai simți iubire,
Tu nu uita... acolo sus,
Pe cruce pentru tine,
Murea un Rege copleșit,
De suferinți... suspine.

El pentru tine viața Sa,
Și-a dat în suferință,
Să crezi mereu... cât El iubea,
Plăpânda ta fintă,
Vre-o teamă tu aici să n-ai,
Căci Domnul e iubire,
Te-a cunoscut, răscumpărat,
Ți-a dat o nemurire.

Când valul se va ridica,
Dintr-un adânc de noapte,
Când teama lui își va striga,
Să nu te temi... sunt șoapte,
Uitării tu să nu mai dai,
Un glas care odată,
El apele le-a despărțit,
El e puterea toată.

El poate-un soare răsări,
Oricând... și pentru tine,
Să poți limanul a-l vedea,
Când treci printre ruine,
Credința până la sfârșit,
Mereu să te-nsotească,
Iubire El ți-a dăruit,
În tine ca să crească.

Încrede-te în Dumnezeu,
Să nu lași doborârea,
Să te cuprindă-n vreme grea,
Cu tine e iubirea,
Când cei din jur te-or părăsi,
Va fi cu tine-ntruna,
O mână care-aduce-n zori,
Un soare-... . . n noapte... luna.

Fii treaz în strajă vegheator,
Cu Domnu-n toate una,
Când lupta grea se va sfârși,
Să poți purta cununa,
Nevestejita ea va fi,
În cer... e primavară,
Să nu te temi... cu tine-i El,
El este-a ta comoară.
Amin